Contactul reprezintă abilitatea de a fi cu totul prezenți (emoțional, fizic, cognitiv) în interacțiunea cu noi înșine și cu ceilalți. Privind prin lupa contactului, copiii și adolescenții ajung în terapie pentru că apar dificultăți/întreruperi ale contactului:

1) cu sine (prezintă simptome precum hiper-agitație motorie, ritm de viață alert/ anxietate/ program încărcat de activități ori “înghețul” (engl. freeze) și desensibilizarea în raport cu propriile nevoi (tristețe profundă, lipsă apetit ori apetit selectiv, somatizări);

2) cu mediul: dificultăți în a interacționa cu peer group ori adulții din structurile educaționale, dificultăți de adaptare familială și socială (Oaklander, 2007).

Atunci când un copil prezintă o dificultate de a rămâne în contact, focusul terapiei este să asiste copilul în a-și dezvolta abilitatea de a susține contactul pentru sine și în relația cu ceilalți.

Deși când apare rezistență sau ruperea contactului, este adesea pentru că ei, copiii, și adolescenții, întâmpină dificultăți în gestionarea situațiilor dureroase și aceste modalități de a face față le sunt respectate și onorate prin o serie de intervenții terapeutice care se dovedesc a fi utile în a facilita lucrul cu contactul.

Prin intermediul workshop-ului va invit să explorăm împreună diferite situații de rupere a contactului cu sine și cu ceilalți ale copiilor și adolescenților. Și cum cred cu tărie că harta nu este teritoriul (Cornell, 2016 ) și că nu există tehnici și metode potrivite tuturor, stilul de prezentare al workshop-ului este unul experențial, propunând să stârnească creativitatea participanților prin accesarea stării eului de Copil, esențială în lucrul cu copiii și adolescenții.

Partea teoretică va naviga prin concepte AT precum: stările eului (Berne, 1961, 1972), stroke (Berne, 1968), economia stroke-urilor (Steiner, 1974), alfabetizarea emoțională (engl. emotional literacy (Steiner, 1999), injuncții, (Goulding & Goulding, 1976), “foamea de stimuli” (Berne, 1966; Spitz 1945 ), scenariu de viață (Berne, 1961, 1972, Erskine, 2010), cei trei P (Crossman, 1966) și concepte din Gestalt play therapy: ciclul experienței, funcțiile de contact ( Tudor, 1991).

Workshop-ul se adresează terapeuților care lucrează sau intenționează să lucreze cu copiii și adolescenții, învățătorilor/educatorilor, părinților sau terapeuților care vor să se inspire pentru lucrul cu starea eului de Copil.